Ne-or uita oraşe, ne-or rata tramvaie
Se vor scurge ceasuri către alte zări
Sufletele noastre vor flana prin ploaie
Cum pluteşte moartea peste munţi şi mări
Sînii mei de ambră vor ierta atingeri
Voi grava pe coapse noi şi noi priviri
Şi-mi voi face-n suflet un sobor de îngeri
Şi-mi voi prinde-n irişi stive de amintiri
Voi rosti tîmpenii voi fuma cafele
Voi dansa pe valţuri de acum un veac
Voi privi prostimea de după perdele
Şi-o să-nvăţ să sînger şi-o să-nvăţ să tac
n-o să mai am teamă să urăsc feroce
să îmi plimb prin burguri trupul unduit
şi-o să port în tîmplă altă şi altă voce
doar să te pot pierde doar ca să te uit

Ne-or uita oraşe, ne-or rata tramvaie…