Fabian Anton în dialog cu Părintele Adrian Făgețeanu

Acest interviu inedit a fost realizat în urmă cu 15 ani la mănăstirea Antim. La numai trei zile după această convorbire Părintele Adrian Făgețeanu, pe atunci în vîrstă de 91 de ani, a fost dat afară din mănăstirea Antim și trimis la schitul Locurele unde s-a nevoit ca sihastru timp de 8 ani. Această convorbire face parte din volumul „Ne vorbește Părintele Adrian Făgețeanu“ publicat de editura „Vladimir“.

– Și, întîlnindu-se Tit Simedrea cu Sandu Tudor, i-a propus acestuia să înceapă aici, în București, la mănăstirea înființată de Antim Ivireanu, o serie de conferințe și un grup ortodox. Trebuie să știți că Sandu Tudor, atunci cînd vorbea, vorbea extrem de categoric, de pretențios. Era un om aspru cu el însuși și un om foarte aspru și cu noi, cei din „Rugul Aprins“. Și acum vă voi spune ceva care n-o să placă nici frăției tale, nici celor ce vor citi cartea aceasta: Sandu Tudor nu era un om iubit!
– Știu asta. Se vede asta și din jurnalele lui Petre Pandrea…
– Asta trebuie să se știe: Sandu Tudor nu era iubit nici măcar de cei mai buni din mănăstirea Antim. Pot spun chiar mai mult, nu-l iubea nici măcar Părintele stareț.
– Vă referiți la actualul părinte stareț, la Părintele Sofian?

Alexandru “Codin” Mironescu și Sandu Tudor

– Tu ai zis-o! Dar, vă spun sincer, dacă nu ar fi fost Sandu Tudor totul ar fi fost așa ca un vifor, ca un vînt…
– Însă, știți probabil, sunt și unii care afirmă că el i-a băgat pe toți cei din „Rugul Aprins“ în închisoare… Este și opinia asta că, din cauza lui Sandu Tudor, ați intrat cuvioșia voastră în închisoare.
– Nu! Nu este adevărat! Noi am intrat în închisoare din cauza unui articol semnat de Andrei Scrima. Andrei Scrima, fugind din țară, s-a lăudat într-un articol ce mare personalitate era el în „Rugul Aprins“. Andrei Scrima ne-a băgat în pușcărie…
– A scris și o carte despre „Rugul Aprins“…
– Da, o știu. O carte apreciată doar de marii noștri literați și filosofi…
– Mulți spun că-i o carte cam confuză…
– Este. V-am spus doar de cine o poate aprecia… Nu-i o carte apreciată de cei care au suferit ci de Țuțea, de marii noștri gînditori… Fiindcă, v-am mai spus, există genii pozitive și genii pustii. Uite, de exemplu Nichifor Crainic. A fost un geniu dar nu unul pozitiv.
– Dar Nae Ionescu?
– Nae Ionescu a fost cu totul altceva… Dar să revenim la Sandu Tudor.
Odată mi-am permis chiar să fac o glumă cam usturătoare. I-am spus așa: „Schivnicii de demult n-aveau voie să vorbească mai mult de șapte cuvinte pe zi. Mulți dintre ei n-au vorbit decît două cuvinte pe zi. Alții vorbeau chiar numai un cuvînt cum alții nu vorbeau deloc. Și astfel s-a adunat un tezaur de cuvinte nespuse pe care acum le debitează Sandu!“ Au rîs toți dar el nu s-a supărat pe mine…
Asta fiindcă vorbea mult și foarte, foarte categoric.
Așadar tot ce s-a scris despre el în plus de ce v-am spus eu acum nu este adevărat. Are ucenici care spun că plutea în aer sau fel de fel de alte lucruri. Toate sunt născociri negative la adresa lui. Nu sunt adevărate.
Era un om integru…
– Petre Pandrea spune că juca teatru…
– Nu.
– Spune că se prefăcea…
– Nu-i adevărat!
– Că-i plăcea să vină în București îmbrăcat sărăcăcios pentru a atrage astfel toate privirile asupra lui.
– Asta s-a întîmplat de cîteva ori dar să vă spun cum. Într-o zi a ieșit pe stradă îmbrăcat ca un cerșetor și s-a așezat lîngă un olog care cerea de pomană. Ei, atît a vorbit cu el că acela, după cîteva ore, s-a ridicat, și-a luat cîrjele și i-a spus: „De acum înainte nu o să mai cerșesc! Dumneata ai fost singurul care m-a apreciat ca om. Pînă azi lumea îmi arunca un bănuț și apoi își vedea de ale ei. Nimeni nu mi-a dat prețuire și apreciere așa cum mi-ai dat dumneata! Nimeni nu mi-a arătat că sunt și eu capabil să fiu omul lui Dumnezeu, fiul lui Dumnezeu!“
Sau, uite, o altă întîmplare: Sandu Tudor era un om foarte elegant și un om foarte căutat de cucoane.
– Se spune că a avut patru soții…
– Nu erau legitime. Avea însă foarte multe admiratoare. Cînd el pornea de acasă îi ieșeau toate în cale dar nu una lîngă alta, că erau invidioase. Ei bine, într-o zi a ieșit cu un trandafir în mînă. Îți dai seama, fiecare femeie credea că o să i-l ofere ei. Iar el, tot învîrtind trandafirul ăla între degete, l-a dăruit în cele din urmă unei cerșetoare iar aceasta, îmbujorată la față – scrie asta în biografia lui Sandu Tudor – nu a mai cerșit niciodată de atunci.
Pe de altă parte, revenind acum la „Rugul Aprins“, trebuie să vă spun un singur lucru: din tot acest grup noi, membrii lui, apreciam ca cel mai sincer rugător nu pe Părintele Benedict, nu pe Părintele Sofian, nu pe alții ci pe Vasile Voiculescu. Și asta fiindcă el era cel mai modest dintre noi toți și fiindcă, într-adevăr, tot ce scria era în legătură cu credința.
– Mulți spun că Voiculescu este cel mai mare poet creștin al nostru.
– Așa este. Deși cei ce i-au cercetat teologia i-au găsit anumite influențe din afara creștinismului. Însă trebuie spus că Voiculescu nu era un bun cercetător al dogmelor. Era însă un trăitor. Pentru asta noi l-am apreciat mai mult pe Vasile Voiculescu decît pe toți arhimandriții și intelectualii grupului „Rugul Aprins“. Motorul însă a fost și a rămas Părintele Daniil.
– Știți însă că sunt mulți din „Rugul Aprins“ despre care aproape că nici nu se mai pomenește ceva astăzi. Alexandru Mironescu de pildă…
– Să știți că Alxandru Mironescu a făcut o figură foarte frumoasă atunci. Fiindcă lumea asculta mai mult de un intelectual, de un profesor, de un medic, decît de un cleric. Și astăzi este la fel, lumea e mult mai dispusă să asculte un savant vorbind despre credință decît să asculte un cleric. Fiindcă intelectualii, într-adevăr, vorbesc dezinteresați.
– Părinte, vă întreb atunci, în zilele noastre ar mai fi posibilă o mișcare precum „Rugul Aprins“?
– Nu.
– De ce? Nu avem cu cine o face?
– Nu avem cu cine! Mîntuitorul a spus așa de clar că nu se mai poate adăuga nimic în plus: „Mi-e milă de popor că nu au Păstor!“ Și nu avem. La ora asta Biserica Ortodoxă nu are niciun Păstor! Niciun Păstor! Mai ales Biserica Ortodoxă Română!
– Este cumplit ce spuneți…
– Este cumplit!

Va urma