Scrisoarea de mai jos a fost adresată de Părintele Arsenie Papacioc maicii Agafia Roșca, cea care l-a adăpostit timp de un an de zile într-o chilie a mănăstirii Văratec pentru a-l salva astfel de arestare. Textul face parte din volumul de convorbiri duhovnicești „Chipuri de lumină la mănăstirea Văratec“ semnat de maica Benedicta (acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga) și apărut la editura „Vremea“.

 

Scumpă şi mult dorită Măicuţă Mare, Agafia

Dragostea Bunului Dumnezeu nu m-a părăsit deloc, aşa a simţit inima mea. Aici nu sunt fără lucrare în obşte şi zic că este prilej să constat ajutorul nesfârşit al dragostei lui Dumnezeu.

Vă trimit cu deosebită dragoste bucurie şi să fiţi cu adevărat prilej de mare şi adâncă bucurie că una după alta – urmărindu-vă viaţa – v-a dat prilejuri să vedeţi dragostea şi minunile lui Dumnezeu.

Măicuţă Agafia şi prea scumpă Ţaţă Evghenia. Vă am în dragoste mare că evlavia şi preţuirea mă îndeamnă să vă spun, şi una şi alta mă îndeamnă zic să vă păstrez cinstea şi prezenţa în toată viaţa mea. Fac parte din casă şi nu lipsesc de la necazuri şi vreau să ne bucurăm împreună de Casa Domnului Dumnezeului nostru.

Aud că nu sunteţi prea sănătoasă şi aceasta mi-a dat întristare omenească, dar ştiu că preţuiţi necazurile şi le înţelegeţi duhovniceşte. Mă conving mereu că acestea sunt arătarea dragostei Bunului Dumnezeu pentru unii din noi. Vă pomenesc neîntrerupt şi vă păstrez în taină încrederea şi nădejdea.

Veseliţi-vă Măicuţă şi nu cedaţi din nerăutatea cu care v-a împodobit Dumnezeu sufletul. Aceasta este puterea cea mai trainică spre împărăţia Dragostei, dragoste care te face să vezi că dincolo de păcat, de durere şi de moarte, există virtute, fericire şi nemurire. Şi iarăşi Măicuţă, dragostea satisface şi împlineşte nevoia de a trăi viaţa în plinătate, adică în sfinţenie.

Să nu vă despărţiţi de marea nădejde ce ştiu că o aveţi. V-a încercat Bunul Dumnezeu şi v-a dat la vreme gusturi bune şi apoi se iveşte un început de bătrâneţe înduhovnicit cu care să vă încununaţi făgăduinţele din inimă, şi casa, şi mănăstirea, şi cinul.

Măicuţă Mare Agafia, în limbajul nostru nu cunoaştem bătrâneţe şi nici întristare. Îngerii nu obosesc în veac şi nici nu sunt întrecuţi în vitejie. Să aveţi pace adâncă şi nu vă clintiţi pe frumuseţea Golgotei noastre.

Surioara Ileana e gata să vă bată la uşa vieţii, cu gând cu totul curat, să vă măriţi bucuriile şi dragostile. Eu am o mare bucurie şi cred că va găsi prilej deosebit să-şi împlinească gândul ei de foc. Daţi-i prima blagoslovenie în lucrarea cea mare a Bunului Dumnezeu.

Să rămânem cu toţi veselindu-ne că pentru inima mea se aprinde un foc mare şi inima mea este inima voastră. Să nu vă temeţi de nimic, dacă-l iubiţi pe Stăpânul a toate, Domnul Hristos. Păstraţi-vă în el şi fiţi fiice ale binelui. „Numai binele poate pune voinţa în mişcare.“

Vă trimit, Măicuţă Agafia, îndemn spre virtutea răbdării şi a sfintei iubiri şi să vă fie viaţa o rugăciune şi să vă fie timpul la mare preţuire şi toate să vă fie pentru Dumnezeu.

Lucraţi mai puţin şi odihniţi-vă mai mult. Ţineţi cont de ajutorul odihnei că poate veţi fi de o mare folosinţă în curând.

Să rămâneţi plină de dragoste şi şi veselită cu adevărat, să fiţi blagoslovenia casei şi iubirea şi bucuria tuturor.

Îmi amintesc cu respect de cum aţi început zborul nesfârşit şi îngeresc şi rămâneţi neuitată în inima mea pentru frumuseţile deosebite şi tainice pe care le ştiu, respectând copilul cel nevinovat pe care încercaţi să-l desăvârşiţi cu darul Bunului Dumnezeu, Ţaţă Evghenia.

Dragostea lui Dumnezeu să vă încălzească inima şi casa.