Iubesc doar ce nu am, iubesc cuvinte
ceața în care zilnic mă complac
sfinții vulgari ce-mi bîntuie prin minte
și modul meu obscen de-a ști să tac
iubesc doar noaptea care desfrunzește
și visul unui prunc ce-a adormit
plîngînd iubesc enorm să simt cum crește
sub fiecare tîmplă un cuțit
ce îți feliază gîndurile viața
și îți arată cît de simplu mori
iubesc ceaiul de crini și dimineața
pierdută lîngă tine uneori
iubesc să dăruiesc cu disperare
și sîni și coapse și arome noi
iubesc indefinit să știu că doare
cînd vezi cît suntem de străini și goi
iubesc trufaș iubesc doar lucruri stranii
iubesc un cîntec mut de Moustaki
iubesc să plîng și știi iubesc golanii
care m-au învățat că pot iubi
așa cum nimeni n-a iubit vreodată
aspru, sălbatic, violent, amar
iubesc tăcut așa cum altădată
iubeam zîmbind și inocent și clar
dar anii trec și toamnele se-adună
trupul e greu, sufletul răstignit
și-un viscol nesfîrșit în noi răsună
Iubesc doar moartea care ne-a unit…