Prin Iași mi s-a dus faima că-ți scriu scrisori de rouă
și burgul ne urăște dar ce ne pasă nouă
burgul urăște totul și teii și poeții
Moldova nu visează și-așa e rostul vieții
eu să îți scriu cu ceață iar tu să îți ferești
făptura de mizerii mai știi la Bălțătești
cînd hoinăream în taină pe unde a mers Adela
și cînd ne întîlnisem cu paznicul acela
ce își oprise birja și mestecînd tutun
îți povestea că viața este doar crini și fum
tu surîdeai complice nici nu băgai de seamă
că-n jur cernea tăcută o ploaie mov de toamnă
și-nmănușîndu-ți palma mi-ai susurat molatec
curînd apune clipa să mergem la Văratec
acolo e mai tihnă și nimeni nu ne știe
birja pornise agale și așa ca-ntr-o beție
în jurul nostru codrul se dezvelea tăcut
mai ții minte acestea un veac parcă a trecut
și uite este iarnă azi ninge mîine plouă
prin Iași mi s-a dus faima că-ți scriu scrisori de rouă