Sufletul tău de munți nu te-a învățat
încă ce e căderea în păcat
el știe infinitul să cuprindă
și apa mărilor să o aprindă
și sânii de cleștar să tatueze
cu lungi și obosite după-amieze
dar el nu știe vai cît de ușor
apun în burgul ăsta mov și gol
și cît de ger și silă și rușine
mi-e să exist prin lume făr de tine
cînd totu-n jur e moarte și e ploaie
ca ceața presărată prin odaie

Sufletul tău de munți habar nu are
cît de frumos și de absurd se moare…