Aveai dreptate, fab, chiar mă-ntreb cine
Va ridica baloane pentru mine
În clipa ultimă cînd o să zbor
M-oi înălța ca fumul de vapor
Și voi privi de sus tot ce-am pierdut
Burgul meu mic, cu oamenii de lut,
Grădina ei ce m-aștepta în noapte
Să prind luceferi, să-i vorbesc de moarte
felul de-a mă trezi de dimineață
în abur de clătite și dulceață,
o promisiune veche ce se lasă
precum un voal pe rochia de mireasă,
saloane de spitale, așteptări,
atingeri risipite-n patru zări,
senzația că am ratat mereu
calea spre tine și spre Dumnezeu,
felul meu trist și mov de a fugi
de tot ce am iubit, ce voi iubi…
icoanele și florile din tîmplă
ce apar cînd vreau să uit ce mi se-ntîmplă
și ploile ce nu le mai suport
de cînd m-ascund în trupul ăsta mort…

Aveai dreptate, fab, chiar mă-ntreb cine
Va ridica baloane pentru mine…