Salută toamna ca și cum ai saluta o femeie frumoasă, frumoasă
Pe care o vei întîlni tîrziu, pe-nserat, în drumul tău șui către casă,
O femeie frumoasă ce te va face să uiți totul și care apoi va muri
Doar amintirea aromei ei va mai flana un timp peste burgul cel gri
Aromă de parfum bărbătesc și tăceri și surîs și castani
Ce va persista peste căruntețea tîmplei tale ore întregi, zile, ani
Oare de unde venea ea, te vei întreba, oare de unde venea
Cîte ruine iubise înainte să fie a ta, doar a ta, doar a ta
Îți vor reveni în gînd atunci lacrima ei, degetele, tunsoarea
Seara aceea în care dorea să iertați împreună ninsoarea
Ce urma să cadă peste burgul infect, ce urma să vă piardă,
Amintirea ei va începe într-un tîrziu să te ardă, să ardă
Tot ce ați trăit împreună un veac, cărțile, valsul, ploaia
Cărările străbătute în doi, altarele voastre, odaia
Pînă cînd timpul se va stinge și el și nimic, chiar nimic nu va mai exista
Oare de unde venea ea, te vei întreba, oare de unde venea
Iar într-un final vei înțelege cu adevărat cine a fost și de ce te-a iubit
Și ca un gust de sînge sălciu vei simți atunci moartea ce v-a unit…

Salută toamna ca și cum ai saluta o femeie frumoasă, frumoasă…