Am cunoscut-o pe maica Mariami Leonte în urmă cu 25 de ani, pe când ajunsesem la Mânăstirea Văratec pentru a definitiva documentarul „Sub tălpi țărâna Moldovei” dedicat pelerinajelor făcute în zonă de Garabet Ibrăileanu.
Prietenia ce ne-a legat din acel moment s-a concretizat, peste ani, în numeroase proiecte culturale și editoriale – începând cu salvarea chiliei în care a locuit Mihai Eminescu și cu volumul ce practic l-a făcut cunoscut tuturor pe si-hastrul Proclu Nicău și terminând cu o serie fascinantă de pelerinaje făcute împreună la marii duhovnici ai
Neamțului.
În toată această perioadă doar o singură dată a acceptat, cu mare greutate, să se destăinuie și să-și povestească
viața într-un interviu de aproape două ore, și asta numai cu promisiunea că vom oferi totul cititorilor abia după ce maica Mariami va pleca la Domnul.
Nu credeam atunci, în vara anului 2000, că acest lucru se va petrece atât de curând, că se va stinge la numai 50 de ani abia împliniți.
Astăzi, prin volumul publicat la editura „Lumea Credinței”, volum ce reunește atît convorbirile cu Maica Mariami cît și pagini din corespondență și amintirile sale despre marii duhovnici Ambrozie Dogaru, Nicodim Costachi și Proclu Nicău, putem cu toții să descoperim personalitatea fascinantă a acestei sporite monahii a Văratecului, care – sunt convins – abia acum își va putea arăta adevărata valoare.

 

Fabian ANTON