Ioana POSTELNICU are 91 de ani. Traieste la Bacau, retrasa, dupa o viata intreaga pusa sub semnul literaturii. A parasit de ceva vreme Bucurestiul si casa de la Comana, alegind pentru sfirsitul vietii mult mai linistitul trai din Moldova. Ioana POSTELNICU a ales, cel putin pentru o perioada, tacerea. O tacere din care am reusit sa o smulgem cu greu. Am convins-o ca merita sa se adreseze tinerelor generatii.

Va multumesc, pentru inceput, ca ati acceptat aceasta convorbire. Poate ca le va fi de folos tinerilor.

Este un blestem. Tineretul sta intr-o primejdie nemaipomenita, caci este nascut intr-o epoca in care totul aluneca intr-o prapastie.

Inainte nu era asa?

Cum sa fie asa?

Nu stiu, eu va pun aceasta intrebare asa cum ar face-o un tinar de 20-25 de ani care nu are habar, care nu are cum sa stie cum era atunci.

Inainte de toate, as vrea sa ma dau exemplu pe mine, o viata de aproape un secol, sa vorbesc despre cum era in tineretea mea. As imparti viata mea in doua ipostaze: aceea a Primului Razboi, in care tineretea mea s-a dezvoltat, in umbra si in privegherea lui Lovinescu, si perioada de astazi. Trebuie spus ca am batut pe atunci la usa lui Lovinescu, eu, o tipa inca in formare, dar cu o nemaipomenita dorinta de afirmare, cu aceasta nazuinta ce ma facea sa fiu foarte indrazneata. Episodul pe care vi-l spun acum l-am relatat, de altfel, si in memoriile mele: toata povestea cu Lovinescu, tot norocul acela nemaipomenit, toata binecuvintarea aceea care m-a facut sa ma duc la usa lui, sa-l sun, sa-l fac sa-si spuna parerea despre mine. A fost o experienta care m-a marcat pentru totdeauna.

Experienta aceasta de care ne vorbiti, fericirea asta se datoreaza in primul rind, asa cum ati mentionat, indraznelii sau, cum am spune noi acum, tupeului de a bate la usa unei personalitati? Dar, in ziua de azi, tinarul mai are tendinta de a bate la usa unei personalitati de la care sa vrea sa invete?

Intii ca nu stiu daca tineretul mai vrea sa invete. Spre un asemenea act trebuie sa fii minat de ceva, sa justifici o pornire, o nazuinta, un ideal. Doar asa poti indrazni sa deschizi usa unei personalitati care sa-ti dea girul celor ce scrii. Eu am avut aceasta tendinta.

Dar va indoiti de dorinta unui tinar din ziua de azi de a vrea sa invete?

Sigur. Nu stiu daca mai exista elanul necesar pentru a face un tinar dornic de astfel de lucruri, de a-l face sa mearga mai departe.

Elan poate ca are, dar problema este daca are elanul de a face asa ceva. El are acum elan pentru discoteca.

Tocmai asta este! Tocmai! Nu are elanul potrivit!

Sa va intreb altfel: dumneavoastra ati avut elanul necesar sa dati buzna peste Lovinescu pentru a-l face sa va asculte, pentru a-i cere parerea, dar tinerii din ziua de azi bat la usa dumneavoastra pentru acelasi lucru?

Nu cred ca s-ar putea, chiar daca ar vrea, fiindca eu am trecut de epoca si secolul lor.

Si de ce nu s-ar putea? Credeti ca tineretul nu ar avea ce invata de la dumneavoastra?

Nu s-ar putea, fiindca tineretul de acum nu este scolit. Pentru a ajunge la o rotunjire a personalitatii trebuie sa ai un model sau macar sa tinzi la unul.

Tinerii nu au modele?

Nu au absolut nici unul!

Ba vad ca ii au ca modele pe Iliescu, pe Constantinescu, intr-o vreme l-au avut si pe Marian Munteanu.

Astia sint osificati! Astia nu sint oameni ai secolului nostru, sint aproape cadavre!

Si atunci, daca astia sint cadavre, de ce tineretul nu da cu pumnul in masa si nu alege intr-adevar pe cineva?

Asta intreb si eu! Eu intreb: de ce nu se misca intr-un fel tineretul asta? De ce nu face tapaj? Lumea asta, care traieste astazi atit de greu, de ce nu face ceva sa se faca auzita?

Poate de sila.

In orice caz de sila! De aceea! Pentru ca nu au un ideal, nu au de ce invia!

Cum sa gasim idealul asta? Cum sa gaseasca un tinar de 20 de ani, tinarul cu marijuana in buzunar si cu sticla de votca in mina, un ideal?

Astia nu pot gasi nimic! Aceasta e o generatie nascuta moarta!!! Trebuie sa se trezeasca tara asta!

Si cine sa o trezeasca?

Cei care vor urma, generatiile ce vin. Caci cei de acum nu fac nimic!

Cum nu fac nimic? Pai nu vedem toata ziua cum ne zimbesc, cum se duc la Bush, cum semneaza hirtoage? Cum nu fac nimic?

Ceea ce se semneaza acum in numele unui asa-zis ideal sint doar povesti! Cei ce fac asta habar nu au de istorie, nu citesc nimic. Fac doar prostii, semneaza intelegeri cu Ungaria referitoare la Ardeal, semneaza cu Ucraina si uita tot ce am patimit.

Credeti ca Iliescu nu stie istorie?

Cred ca nu. Sau, din contra, poate stie prea multa. Nu de Iliescu avem nevoie, ci de un fluid nou si regenerator.

Fluidul acesta de unde sa-l luam? Din Est sau din Vest? Sau de aici, de la noi?

De aici, absolut! Pamintul acesta al nostru va trebui sa dea odata un lujer sanatos, sa tisneasca din el o idee, sa tisneasca o miscare care sa trezeasca ceea ce sta adormit in generatia actuala.

Cum putem face, atunci, ca tineretul sa lase deoparte si Estul, si Vestul si sa caute aici, in tara asta, in spiritualitatea romaneasca, forte si personalitati inaltatoare?

Ne trebuie o epoca de dezintoxicare. De asta avem nevoie! De singe curat care sa miste ceva, care sa trezeasca tineretul asta care nu are nimic!

Pe de-o parte nu are nimic. Pe de alta, daca s-ar uita mai bine, i-ar avea si pe Mircea Vulcanescu, si pe Steinhardt, si pe Mina Dobzeu, pe Cleopa, pe Noica.

Da, dar astia sint morti, toti sint morti!

Nu sint morti! Eu umblu cu ei in geanta, ii citesc zilnic.

Ba sint morti. Doar dumneata mergi! Nu-i vorba aici de doi-trei, vorbim de majoritatea copiilor ce invata acum, cei din clasa a VIII-a, a IX-a, a X-a, care habar n-au de nimic!

Poate ca si eu cind eram intr-a VIII-a habar n-aveam de nimic. Noi am fost si “soimi ai patrieii”, si “pionierii”. Tinerii din ziua de azi nici nu stiu aceste cuvinte.

Ai dreptate, dar pe vremea cind dumneata erai pionier inca se mai invata ceva, inca se mai nazuia. Se mai astepta ceva.

Poate aveti dreptate, pe atunci oamenii mai cautau ceva. Astazi nimeni nu mai cauta nimic pentru spirit.

Absolut!

Ce-i de facut? Sau sa ne punem streangul de git?

Asta in nici un caz! Trebuie sa privim in trecut!

Pai, v-am spus, ei privesc in trecut si dau de Iliescu si de Ceausescu.

Mai departe! In tara noastra tinerii se scoleau, plecau apoi la studii la Paris ori la Munchen si reveneau in Romania cu gindul de a-i intrece pe Vianu, ori pe Nae Ionescu, ori pe ceilalti care ne-au creat pe noi. Acum tinerii se refugiaza in Apus pentru a lua ce?

Tigari, muzica, droguri.

Este o tara a lipsurilor, asta-i Romania! S-a stricat familia, in primul rind. Familia, pilonul acesta care tinea, de multe ori, cel putin patru copii, nu mai este cum era odata. Pe vremuri, educatia nu se facea la scoala, ci acasa, de parinti, pina sa te trimita la scoli. Din cauza asta totul “se lipea” de copil, parintii aveau un anumit prestigiu si exista o scolarizare in primul rind in mediul familiei.

Deci, toata societatea noastra trebuie sa aiba la baza, mai intii, un camin si o familie in adevaratul sens al cuvintului.

Exact. Ceea ce acum nu exista!

In tineretea dumneavoastra idealul adolescentilor nu erau tot banii?

Pe vremea aceea tinerii cred ca nici nu stiau ca exista bani. Asa se comportau! In etapele mele de formare, in adolescenta mea, nu am vazut cum arata un Leu. Si eram sapte copii la parinti. Tata era un meserias crescut intr-un mediu in care nu dorea decit sa-si vada copiii “Domni”. Si, intr-adevar, a reusit acest lucru. Dar, ca sa va dau un exemplu, eu am vazut Opera Romana la 18 ani, la sfirsitul clasei a VIII-a. Am ajuns ceea ce sint doar prin educatia primita de la parintii mei si din scoala. Si, ca sa nu uit, a mai contribuit decisiv la educatia mea si acea intimplare nemaipomenita care a fost crearea Romaniei Mari, un eveniment ce ne-a umplut sufletele de elan si de o multime de alte lucruri folositoare pentru hrana spirituala a unui tinar in plina dezvoltare. Am crescut deci in acest mediu superb. Nu aveam libertatea pe care o au tinerii acum, o libertate care este ca un opiu pentru ei, o otrava ce zapaceste fenomenal. Nu aveam aceasta libertate si era mai bine! As sparge acest televizor – un obiect propagandistic!

Nu se dau si lucruri bune la televizorul acesta?

Nu! Deloc! Deloc!

Eu am vazut, de exemplu, la televizorul acesta “propagandistic”, si Cioran, si Tutea, si multe altele.

Cind asta? Toate astea, stii prea bine, se dau doar inainte sau imediat dupa moartea lor. Atit! Dar, pentru a cultiva gloata asta de copii de liceu sau de facultate, iti trebuie o alta viziune despre cultura. Trebuie zidit altceva, incepind cu familia. In ziua de azi tineretul, de la 15 ani incolo, vrea sa stea singur sau cu iubitul ori iubita, pleaca, nu-i mai plac parintii.

Si asta nu-i bine?

Este o prostie!

Credeti?

Este o mare prostie! Nu pentru asta a murit mina aceia de tineri superbi, stropul acela de adevarati revolutionari in decembrie 1989.

Vorbeati de Romania Mare. Daca, sa zicem, am avea oameni indeajuns de pregatiti pentru a face din nou Romania Mare, credeti ca am avea nevoie de Bucovina ori de Basarabia?

Cum sa nu!

De ce ar dori un tinar care are acum 15 ani sa fie Basarabia si Bucovina acolo unde le este locul?

Pentru ca, in acel moment, el ar deveni o persoana cosmopolita. Dar pentru asta ii trebuie o anume scolarizare, trebuie trezit in el simtul apartenentei la acest popor in care s-a nascut, trebuie sa i se arate toate valorile neamului sau. Ii trebuie o gindire temeinica.

Si cine sa i-o dezvolte?

Cred ca ar putea sa se ocupe de asta scolile, scolile adevarate, nu cele de astazi.

Si, in scolile acelea, cine sa predea toate lucrurile astea?

S-ar putea sa mai existe oameni cu pregatirea necesara!

Si cine sta sa-i asculte? Ca eu va duc pe dumneavoastra la Universitate, in aula, dar reusiti sa adunati tinerii de la tigara, de pe holuri?

Nu stiu. Aici se ajunge cind ti se ofera o falsa idee despre libertate si democratie. O idee falsa!

Cine le-a dat aceasta idee, Iliescu?

Absolut! Eu nu as fi deschis granitele tarii acum 11 ani!

Dar credeti ca, daca Iliescu ar fi facut ceea ce spuneti dumneavoastra, ar mai fi ramas a doua zi presedinte?

Nu stiu asta, dar ar fi ramas cu siguranta in istoria Romaniei. Inainte era o disciplina, era o scoala.

Cind inainte?

Inainte de Revolutie!

Pe timpul lui Ceausescu?

Absolut.

Nu este un risc sa afirmati asa ceva?

Nu este nici un risc! Afirm si, daca dumneata vrei, si scriu despre asta.

Asta inseamna ca sinteti de acord cu Ceausescu?

Eu nu am spus asta! Nu am avut niciodata vreo apartenenta politica. Am scris toata viata mea stind departe de lumea politica si, uneori, chiar si de cea scriitoriceasca. Nu am deci o baza minima de informatie politica pentru a vorbi despre asta. Abia acum citesc si eu, de pilda, viata Maresalului Antonescu. Inainte nu am stiut nimic, absolut nimic. Dar, pe de alta parte, mie nu mi s-a cenzurat nici un rind din cartile mele. Nu stiu daca am trait rau, cum nu stiu nici daca am trait bine. S-a intimplat sa fiu intr-un mediu in care nu ma interesa nimic decit scrisul. In zilele de azi insa ma tot informez, scriu scrisori pe la televiziuni.

Ce le scrieti televiziunilor?

Cine sint.

Ar trebui sa stie cine sinteti.

Scriu, deci, cine sint si ca, la aproape 92 de ani, am o pensie de aproape 2 milioane de lei. Scriu ca medicamentele de care am nevoie costa insa 4 milioane de lei lunar, iar celelalte cheltuieli cu casa mai costa si ele inca vreo 2 milioane. Asta le scriu!

N-ar fi mai corect sa-i scrieti asta presedintelui Ion Iliescu decit televiziunilor?

Nu, fiindca eu vreau sa se auda aceste lucruri, sa se stie in toata tara. Sint un scriitor!

Pai, dati atunci in ziare.

Cine citeste? Crezi ca Iliescu are habar de asta?! Am stiut intotdeauna ca intre noi si conducere este un zid pe care nimeni nu-l sparge! Nu vedeti ca ei schimba la Senat mobilierul si masinile?. Cum e posibil?

Daca i-am votat.

Cum adica? A avut cineva puterea sa li se impotriveasca, sa zica “Nu!” si nu a fost urmat de multime? A fost cineva de felul asta? Si atunci noi sa vorbim de viitorul tineretului?!

Credeti ca are rost sa facem ceea ce zicea Tutea cu ani in urma, sa punem mina pe bite si sa-i dam jos pe cei care conduc tara in halul asta?

Daca el o spunea cind inca se mai putea face ceva in acest sens si totusi nimeni nu a miscat, atunci ce crezi dumneata ca mai putem face azi? Aceasta sila imensa face ca nimeni sa nu mai reactioneze.

Credeti ca in procesul de formare spirituala a generatiei dumneavoastra ori a generatiei de azi a avut un rol si Biserica? Trebuie sa stim noi de un Crainic, de un Voiculescu sau de Parintele Cleopa, cel care a tinut intreaga Moldova ingenuncheata in rugaciune?

Daca trebuie sa stim. Asta este zestrea noastra, a celor maturi! Asta este zestrea noastra, faptul ca stim aceste lucruri! Asta este zestrea! In rest, ne vom tot lovi de ignoranti si de cei ce se duc la biserica doar pentru a lua coliva!

Parintele Arhimandrit Mina Dobzeu, crestinatorul lui Nicolae Steinhardt, spunea ca “Oltenia trebuie recrestinata!”. Sinteti de acord cu acest lucru?

Eu cred ca toata tara trebuie recrestinata! Ma rog, eu in ceea ce priveste divinitatea am anumite pareri.

Ni le puteti impartasi?

Intii trebuie sa stiti ca, datorita intimplarii, eu am fost cununata de Prea Fericitul Teoctist.

Fiindca tot am ajuns la asta, spuneti-mi, ati urmarit toate acele atacuri impotriva Prea Fericitului?

Bineinteles.

Care este parerea dumneavoastra? E bine sa se abordeze subiecte precum “homosexualitatea Patriarhului” sau alte asemenea lucruri?

Intii trebuie spus ca, in tineretea mea, nu se facea atita caz de homosexualitate. De cele mai multe ori nici nu se stia ca un cutare actor sau scriitor este sau nu homosexual. Erau prostii astea, erau nimicuri. Nimeni nu acuza pe cineva ca-i homosexual, ci ca e dobitoc, ca-i prost!

Acum s-a aflat, de pilda, ca Petru Comarnescu era homosexual.

Dar in acea epoca cine stia asta?

Nu se stia?

Nu! Pe Comarnescu l-am cunoscut personal, dar nu se vorbea de asa ceva.

Negoitescu?

Da, Negoitescu, bun prieten cu mine, trecea drept homosexual, nu se sfia sa arate asta.

Deci nu se punea problema asta.

Absolut! Erai prost sau destept. Restul erau scorneli.

Si acum de ce omul nu mai este prost sau destept, ci homosexual sau nu?

Parerea mea este ca, vorba proverbului, “pestele de la cap se impute”! Este o derutare si o dezagregare care vin, intotdeauna, de sus in jos si care ma fac sa regret ca nu sint deja la cimitir!

Este foarte grav ceea ce spuneti. Daca puneti problema asa, inseamna ca si toata generatia aceasta tinara trebuie bagata in cimitir!

Da, s-ar putea sa fie asa! Am doar nadejdea in generatia care acum este abia nascuta, generatia nepotelului meu, care ar mai putea salva ceva, daca nu va creste in fata blocului, in nebunie si gunoaie, asa cum au crescut toate generatiile trecute.

Dumnezeu ne mai poate salva?

Eu am avut intotdeauna o problema cu Dumnezeu, nu stiu ce sa va raspund la asta.

Cred ca toata tara are o problema cu Dumnezeu.

Sa stii ca am devenit mai proasta. Sau mai desteapta, poate! Am realizat ca, din punctul meu de vedere, ca om ce a crescut intr-o familie de oameni credinciosi si care a avut un frate ce a stat 14 ani in inchisorile comuniste, Dumnezeu suporta mult prea mult singe fara a face nimic. De ce nu poate Dumnezeu opri fluviile acestea de singe care acopera planeta? De ce nu face nimic? Cum sa stea acolo, pur si simplu, sa ne priveasca fara a face nimic?

Poate ca meritam!

Ce meritam? Pentru ce sa fim atit de mult incercati? De ce sa induram atit? Eu mor cu fiecare copil din Afganistan, cum am murit, de mii de ori, in atacurile pe care le-a suferit America. Fiecare strop de singe scurs se scurge si din mine. Vezi, de aceea nu mai merg pe linia credintei. Prefer o viziune proprie. Citesc de multe ori Sinaxarul: numai sfinti ce au sfirsit arsi sau decapitati. Numai capete taiate! De ce? Si atunci imi spun ca aia nu au fost decit niste exaltati, personaje ale fenomenalei povesti numite Biblia. Deci eu nu cred decit in Dumnezeul pe care-l port in mine. Cred ca totul este in noi si, crede-ma, sint mult mai linistita sa stiu ca nu am nevoie de nimeni care sa ma ocroteasca. Asta ma linisteste enorm, sa stiu ca totul depinde numai de mine, ca sint doar in grija mea. Ca nu sint o exaltata! Ceea ce face Dumnezeu acolo sus nu ma intereseaza. Sus este un Dumnezeu tare si puternic, jos sint niste oameni nenorociti. Atit!

Nu va intereseaza cum veti ramine in mintea si inima tinerilor?

Nu ma intereseaza nimic! Am dorit doar sa nu trisez niciodata in viata mea. Am dorit sa scriu Vlasinii. Am dorit sa merg doar pe drumul meu. Aceste trei dorinte mi le-am implinit, fapt care ma linisteste enorm. In rest, nu ma intereseaza nimic! Nu ma pot gindi cum voi ramine in ochii unui tinar cititor, dar pot foarte bine sa ma gindesc ca am constiinta impacata. Acolo este totul, sa ai constiinta impacata! Sint fericita ca pot sa nu fiu ca ceilalti, sa stiu ca nu mai am de ce sa-i cer lui Dumnezeu tot soiul de chestii pe care toti muritorii si le-ar dori. Cind te duci la biserica, te ajuti tu pe tine, nu te ajuta Dumnezeu! Si, daca ma mai gindesc la Dumnezeu acum, stiu doar ca a avut grija de mine, ca m-a dus la virsta de 91 de ani, ca m-a adus linga copiii mei, ca am un acoperis deasupra capului si ca, poate, voi avea o pensie mai mare cu citeva mii de lei.

Bacau, 10-11 noiembrie 2001