Songs for Gloria 5

Ai spus că-mi faci şerbet de lăcrămioare
şi sos de rouă ai promis că-mi faci
să-l sorb încet, în nopţi amăgitoare,
cînd, leneş şi suavă, te dezbraci.

Eram aşa-mbătat de-a ta aromă
că peste burg, cînd am pornit în zbor,
să bîntui viaţa asta monocromă,
m-am pomenit ca fulgul de uşor.

Nici nu ştiam de-s mort ori de viu este
umilu-mi gînd de melc îndrăgostit,
simţeam doar trupul tău cum amurgeşte
în cuverturi de crin fin mărunţit.

Şi-apoi au fost doar zorii şi doar sînii,
şi ceasuri mari, în care ore ard,
şi părul tău, prelung ca moi vecernii,
şi Glorii blînde, cu miros de nard.

Songs for Gloria 4

Crinul îşi poartă moartea învăluită-n cupă,
motani cu ochi de ceaţă se tot căznesc să rupă
franjurii blegi din fusta ce-ai lepădat aseară.
În zori omizi de-angora ne vor vesti că-i vară
şi că ne şade bine să defilăm prin burg
tu, veşnic aromată, eu veşnic la amurg,
pîn’ ce-n cadril şi-n valţuri, cu sufletul velin
Heruvi vor umple murii cu Glorie.
Amin!

Songs for Gloria 3

Tu, Glorie a Prea Tristeţii noastre,
te-ndură, fă-ne vieţile albastre,
şi lasă-ne prin burg să dăm de-a dura
clipa de aur, visul, picătura
de amintire fiartă-n lapţi cereşti.
Ne dăruieşte rouă şi caleşti
cu care să străbatem trupuri mov
de fluturi rătăcind prin fin alcov
şi de lăcuste explorînd fîntîni
de coapse irizate şi de sîni.
Iar tu ne iartă, Glorie a vremii,
că nu sîntem în stare noi, boemii,
să îţi cădelniţăm smeritul nume
cu de vanilii aburii parfume
cînd binecuvîntezi la ceas de seară
lujeri de prunci valsînd domol pe-afară.

Songs for Gloria 2

Nimeni nu ştie de ce inima miroase a scorţişoară.
De ce anii miros a tăcere.
De ce distanţele te învaţă să iubeşti şi îţi transformă trupul în geografie: „Cîţi munţi sînt pînă la inima ta dragule? Cîte văi şi cîte accente?”
Nimeni nu ştie că frigul este o culoare numită noapte.
Că, ivită din lumea ei de munte şi vînt, Gloria traversează burgul îngînînd cîntece pe care noi abia peste vreo cinci luni le vom inventa.

Songs for Gloria 1

Doar norii sunt singuri copile,
d-aia se uită la noi
cum păşim nepăsători peste inimi,
cum păşim nepăsători peste flori,
îngînînd refrene la întîmplare,
cîntece despre marinari în convoi
ce uită cît de mare e marea,
ce uită cît de-adîncă este noaptea din noi.
Aşa că nu te teme, vezi bine,
avem timp şi tăceri şi culori
şi poveşti douăşapte despre aripi,
şi poveşti douăşapte despre nori,
răvăşind delicat lumea asta
graniţa dintre moarte şi vis,
şi d-aia învelesc partea jul din tine,
şi d-aia tot am scris şi am scris
despre fluturi şi burguri perfecte
purtate în partea colorată de gînd.
Doar norii sînt singuri copile
cînd peste oraş plouă blînd.