La 3 noiembrie 1989 o nouă epistolă trimisă de Emil Brumaru avea să fie interceptată de Securitate.
După scrisorile către Adrian Păunescu, Ștefan Bănulescu, Lucian Raicu, Zigu Ornea, Ion Caramitru, Horațiu Mălăele, Mariana Buruiană, Valeria Seciu, Eugen Simion, Al. Ștefănescu, Mircea Iorgulescu, Florin Mugur, Valeriu Cristea, etc.. de astă dată Securitatea va prinde la voluminosul dosar al “Poetului” rîndurile către Mircea Cărtărescu.
Locotenent-colonelul Tiron avea să semnaleze (document D.G.D./S/25/008086):
„<Poetul> din Iași i-a comunicat lui Mircea Cărtărescu, din București, strada Nada Florilor nr. 1, bl. 13, sc. A, ap. 42, sector 2:

N-am mai trimis de luni de zile nimănui nicio scrisoare…
Nu-ți știam adresa (acum o am!).
Nu aveam pe cine întreba… s-au scuzat, s-au fofilat, s-au codit…
În fiecare dimineață soția ia Poeme de amor (e la capul meu), își pune pe ele oja, rimelul, oglinda și se rujează, se machiază!!!
TAMARA!
Omagiul ei e superb.”

 

Fragment din volumul în curs de apariție
“Emil Brumaru în Arhivele Securității”
de Fabian Anton