O figură aparte o făcea în acele vremuri ieromonahul Glicherie, un Părinte cu mare viață duhovnicească. Noi îi spuneam Avva Glicherie cel de peste mări. Am avut ocazia să-l cunosc în primăvara lui 1958, cu cîteva luni înainte de a pleca la Domnul, cînd a venit pentru ultima dată în țară.

Avva Glicherie

Era moldovean de prin Bacău, crescut într-o familie cu un trecut ceva mai dificil, cu un tată ofițer de armată, dur și intransigent, căsătorit de trei ori. Sătul de viața avută în familie, cu o mamă vitregă ce nu-l înțelegea și cu un tată mult prea drastic, a plecat de acasă și a bătut la poarta mănăstirii Neamț.  Pe vremea aceea, în 1905, stareț la Neamț era vestitul Narcis Crețulescu, care l-a primit cu brațele deschise pe Glicherie, în scurt timp numindu-l chiar econom al mănăstirii și ceva mai tîrziu, în iarna lui 1913, Prea Sfințitul Antim l-a hirotonit preot.

De atunci avea să se schimbe viața Părintelui Glicherie. În plin război, prin 1914-1915, la porțile Neamțului a cerut adăpost un localnic ce abia sosise de peste mări și țări, tocmai din Canada. Căuta refugiu, adăpost în timp de război. I s-a dat adăpost tocmai în chilia Părintelui Glicherie și așa s-au împrietenit.

După ce a trecut războiul omul s-a întors în Canada și i-a trimis Părintelui o cartă anunțîndu-l că parohia românească de acolo are nevoie de un preot. Vine? Părintele Glicherie era pe atunci duhovnic la Rădeni, devenise faimos, toți credincioșii îl iubeau. Veneau la el la spovedit și maici de aici, de la Văratec, și de la Agapia, venea lume din toată zona asta.

Vreo șase-șapte ani a stat părintele la Rădeni și mult au mai tras de ei canadienii să-l aducă la ei acasă. Într-un final, prin 1921, Înaltul a acceptat cererea și i-a dat binecuvîntare să plece. Un an și jumătate a stat Glicherie acolo ca preot, dar nu i-a plăcut deloc și a cerut să vină înapoi în țară. Și s-a întors, Înaltul l-a primit înapoi, însă atîtea epistole primea de la credincioșii pe care-i păstorise peste ocean încît după un timp și-a schimbat părerea și a revenit în Canada.

A fost preot și în Regina, și în Windsor, și în Cincinnati… Dar unde nu a slujit. Oriunde era nevoie de un preot, avva Glicherie era primul care se oferea voluntar.

S-a stins prin 1958, uitat de moldovenii lui, iubit de emigranții care au găsit un loc mai primitor peste ocean.

Din volumul Maica Benedicta (Acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga)
„Oameni și întîmplări din trecutul mănăstirii
Văratec – convorbiri cu Fabian Anton“
în curs de apariție la editura „Vremea“