Lui Constantin Preda
Mereu ne-aducem moartea mai aproape
Astăzi un pas, mîine încă un pas
Sufletul nostru de tăceri și ape
Flanează peste tot ce-a mai rămas
Din burgul ăsta-n care altădată
Pe cînd eram mai tineri și mai orbi
Sculptam poeme-n pietre de agată
Acum suntem doar cină pentru corbi
Și în tristețea crîșmelor amare
Sorbim Chartreuse și șoptim rugăciuni
În timp ce mestecăm rouă cu sare
Și ne-amăgim să credem în minuni
Și uite-așa iar vom lăsa să sape
În noi toți sfinții din iconostas
Mereu ne-aducem moartea mai aproape
Astăzi un pas, mîine încă un pas…